Download Viviana Ivlampie - Totalitarism și victimizare PDF

TitleViviana Ivlampie - Totalitarism și victimizare
File Size986.3 KB
Total Pages199
Table of Contents
                            Cuprins
Introducere
Capitolul I
Culpabilitate şi culpabilizare
	I.1. Delimitări conceptuale
	I.2. Antichitatea greacă, între cultura ruşinii şi cultura vinovăţiei
	I.3. Friedrich Nietzsche sau psihologia juridică a culpabilităţii
	I.4. Sigmund Freud sau originea oedipiană a culpabilităţii
	I.5. Karl Marx sau originea socială a culpabilităţii
	I.6. Karl Jaspers sau conştiinţa istorică a culpabilităţii
	Note
Capitolul II
Pedeapsă, pedepsire, intoleranţă
	II.1. Determinări conceptuale
	II.2. Morala şi dreptul
	II.3. Repere istorice cu privire la pedeapsă, pedepsire şi intoleranţă
	II.4. Tipologia pedepsei
	Note
Capitolul III
Totalitarism şi victimizare în secolul al XX-lea
	III.1. Genocidul secolului XX
	III.2. Răul secolului al XX-lea
	III.3. Secolul XX – secol al lagărelor
		Lagărul ca prefigurare a idealului social nazist
	III.4. Adevăr şi minciună ideologică
	III.5. Violenţa morală
	Note
Capitolul IV
Dreptul şi datoria iertării
	IV.1. Ceea ce nu este îndeajuns pentru a ierta, sau trepte spre iertare
	IV.2. Uitare şi memorie
	IV.3. Operaţionalitatea iertării
	Note
În loc de concluzii:
Iubirea respectul iertarea
	Iubirea şi respectul
	Iubirea şi iertarea
	Morală publică şi morală privată
	Note
BIBLIOGRAFIE
                        
Document Text Contents
Page 100

Totalitarism şi victimizare

ţine trează conştiinţa faptului că faţă de evrei se duce o „luptă rasială,
primitivă, naturală şi originară”. Evreii trebuie să dispară pur şi
simplu de pe faţa pământului. Până la instaurarea regimului nazist
niciodată şi nici un stat nu a anunţat prin autoritatea şefului său
suprem că un anumit grup uman trebuie exterminat în totalitatea sa,
bărbaţii, femeile, copiii şi persoanele în vârstă, prin toate mijloacele
de care dispunea. Despre genocid mai putem vorbi în cazul populaţiei
Herero, a armenilor, a populaţiei Tuţi ş.a., în măsura în care s-a făcut
totul pentru ca aceste popoare „în plus” să fie eliminate. În aceste
cazuri n-a fost vorba de reeducare sau de reducere la starea de sclavie,
ci au fost hăituiţi, adunaţi la un loc şi eliminaţi sistematic, indistinct şi
total. Pentru săvârşirea unor astfel de crime nu era nevoie de un
sistem concentraţionar, spre deosebire de regimurile totalitare care s-
au servit de lagărele de concentrare. Dar şi în cazul lor este necesară o
distincţie: dacă genocidul „roşu” a fost unul de clasă, atunci cel nazist
a fost unul de rasă. Diferenţa dintre cele două poate părea fără
importanţă, dar ea există. Dacă schimbarea clasei era teoretic
posibilă, schimbarea rasei era practic imposibilă.

Morala nazistă este dedusă din însuşirea ideologiei. Polul
binelui este reprezentat de „rasa blondă”, în timp ce polul răului este
în întregime reprezentat de „rasa evreiască”. În timpul războiului, pe
măsură ce popoarele opuneau o rezistenţă înverşunată maşinii de
război germane, polaritatea arian-evreu devenea tot mai evidentă.
Evreul devenea piedica constantă în făurirea marelui plan al lui
Hitler. Pactizează cu bolşevismul care devine astfel „iudeo-
bolşevism” sau cu capitalismul devenit „iudeo-bolşevism”. Evreul
întinează totul, corupe întreaga lume şi de acea se impune purificarea
umanităţii – exterminarea rasei de suboameni. Evreul nu aparţine
rasei umane, el ţine mai mult de animalitate. Şi pentru că evreii nu
sunt oameni, ei nu pot fi nici măcar „instrumente de lucru”, precum
sclavii din antichitate, ci doar „materie primă” pentru săpun sau
pentru abajururi din piele umană. Lansat într-un atac dur la adresa
Germaniei, Vladimir Jankélévitch reliefează condiţia evreului: „…
faptul că un evreu trebuie să existe nu este o evidenţă: un evreu
trebuie în permanenţă să se justifice, să se scuze pentru faptul că
există şi că respiră; pretenţia lui de a lupta pentru a subzista şi pentru
a supravieţui este în sine un scandal incomprehensibil, un lucru
nemăsurat; ideea că nişte «sub-oameni» se pot apăra îi umple pe
supraoameni de o indignată stupefacţie. Un evreu nu are dreptul să
fie; păcatul lui este faptul că el există”.15 Vl. Jankélévitch critică cu

100

Page 198

Totalitarism şi victimizare

130. SOLJENIŢÎN, Alexandr O zi din viaţa lui Ivan
Denisovici, Editura „Quintus”, Bucureşti, 1991;

131. SOLJENIŢÎN, Alexandr Arhipelagul Gulag, 3 vol.
Editura Univers, Bucureşti, 1997-1998;

132. SOLJENIŢÎN, Alexandr Două secole împreună.
Evreii şi ruşii 2 vol. Editura Univers, Bucureşti, 2004;

133. SOLOVIOV, Vladimir, Îndreptăţirea binelui,
Editura Humanitas, Bucureşti, 1994;

134. SOLOVIOV, Vladimir, Fundamentele spirituale ale
vieţii, Editura Deisis, Alba Iulia, 1994;

135. SPROUL, R.,C., Etica creştină, Editura
Multimedia, Arad,2000;

136. STĂNILOAE, Dumitru, Teologia Morală
Ortodoxă, vol.I-III, Editura Institutului Biblic şi de Misiune
al B.O.R., Bucureşti, 1981;

137. STĂNILOAE, Dumitru, Reflexii despre
spiritualitatea poporului român, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1992;

138. STEINHARDT, Nicolae, Dăruind vei dobândi,
Editura Dacia, Cluj-Napoca,1999;

139. STEINHARDT, Nicolae, Jurnalul fericirii, Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1991;

140. STERE, Ernst, Din istoria doctrinelor morale,
Editura Polirom, Iaşi, 1998;

141. ŞALAMOV, Varlam, Povestiri din Kolâma, Editura
Minerva, Bucureşti, 1993;

142. TERNON, Yves, Statul criminal. Genocidurile
secolului XX, Institutul European, 2002;

143. TERTULLIAN, Despre Idolatrie şi alte scrisuri
morale, Editura Amarcord, Timişoara;

144. TODOROV, Tzvetan Abuzurile memoriei, Editura
Amarcord, Timişoara,1999;

145. TODOROV, Tzvetan, Memoria răului, ispita
binelui, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2002;

146. TODOROV, Tzvetan, Noi şi ceilalţi. Despre
diversitate, Editura Institutul European, Iaşi, 1999;

147. TOMPEA, Doru, Etică. Morală şi putere, Editura
Polirom, Iaşi, 2000;

148. TROUSSON, Raymond, Istoria gândirii libere. De
la origini până în 1789, Editura Polirom , Iaşi, 1997;

198

Similer Documents