Document Text Contents
Page 83
82
DOCTORUL (către soră): Pleacă.
(Sora o lasă. Blanche întinde mâinile spre doctor; el o prinde cu gentileţe şi o sprijină de braţ,
conducând-o printre draperii.
BLANCHE (ţinându-se strâns de braţul lui): Oricine ai fi, eu totdeauna am depins de
bunătatea străinilor.
(Jucătorii de pocher se retrag când Blanche şi doctorul trec prin bucătărie spre uşa din faţă.
Blanche îl lasă să o conducă ca şi cum ar fi oarbă. Când ies, Stella, care stă ghemuită pe
câteva trepte mai sus pe scară, îşi strigă sora.)
STELLA: Blanche, Blanche, Blanche!
(Blanche merge fără să se întoarcă, urmată de doctor şi de soră. Trec după colţul casei.
Eunice coboară şi-i pune Stellei copilul in braţe. Este învelit într-un scutec albastru-deschis.
Stella ia, plângînd, copilul. Eunice coboară şi intră în bucătărie unde bărbaţii, afară de
Stanley, se întorc încet la locurile lor de la masă. Stanley a ieşit afară şi s-a oprit la
picioarele scării, uitându-se la Stella.)
STANLEY (puţin nesigur): Stella?
(Stella plânge cu o disperare neomenească. Este o oarecare voluptate în lipsa de control cu
care-şi dă drumul lacrimilor, după plecarea surorii sale.)
STANLEY (cu multă dragoste, mângâietor): Hai, iubito. Hai, dragostea mea... Hai... dragoste,
dragostea mea. (Îngenunchează lângă Stella şi degetele lui găsesc răscroitura bluzei.) Hai,
dragoste. Hai, hai, dragoste... (Suspinele ei voluptuoase şi murmurul senzual scad şi se
pierd, acoperite de pian şi de trompeta surdă.)
STEVE: Jocul ăsta e cu toate cărţile pe dos...
CORTINA
82
DOCTORUL (către soră): Pleacă.
(Sora o lasă. Blanche întinde mâinile spre doctor; el o prinde cu gentileţe şi o sprijină de braţ,
conducând-o printre draperii.
BLANCHE (ţinându-se strâns de braţul lui): Oricine ai fi, eu totdeauna am depins de
bunătatea străinilor.
(Jucătorii de pocher se retrag când Blanche şi doctorul trec prin bucătărie spre uşa din faţă.
Blanche îl lasă să o conducă ca şi cum ar fi oarbă. Când ies, Stella, care stă ghemuită pe
câteva trepte mai sus pe scară, îşi strigă sora.)
STELLA: Blanche, Blanche, Blanche!
(Blanche merge fără să se întoarcă, urmată de doctor şi de soră. Trec după colţul casei.
Eunice coboară şi-i pune Stellei copilul in braţe. Este învelit într-un scutec albastru-deschis.
Stella ia, plângînd, copilul. Eunice coboară şi intră în bucătărie unde bărbaţii, afară de
Stanley, se întorc încet la locurile lor de la masă. Stanley a ieşit afară şi s-a oprit la
picioarele scării, uitându-se la Stella.)
STANLEY (puţin nesigur): Stella?
(Stella plânge cu o disperare neomenească. Este o oarecare voluptate în lipsa de control cu
care-şi dă drumul lacrimilor, după plecarea surorii sale.)
STANLEY (cu multă dragoste, mângâietor): Hai, iubito. Hai, dragostea mea... Hai... dragoste,
dragostea mea. (Îngenunchează lângă Stella şi degetele lui găsesc răscroitura bluzei.) Hai,
dragoste. Hai, hai, dragoste... (Suspinele ei voluptuoase şi murmurul senzual scad şi se
pierd, acoperite de pian şi de trompeta surdă.)
STEVE: Jocul ăsta e cu toate cărţile pe dos...
CORTINA
