Download Pesticide PDF

TitlePesticide
File Size3.1 MB
Total Pages115
Document Text Contents
Page 1

110


6. Poluarea cu pesticide


6.1. Introducere

Prin definiţie, pesticidele sunt substanţe utilizate pentru a proteja culturile şi
recoltele împotriva dăunătorilor, pentru curăţarea şi deparazitarea încăperilor, a
materialelor şi a vehiculelor utilizate pentru creşterea şi întreţinerea animalelor
domestice, pentru colectarea şi transportul, stocarea sau transformarea produselor de
origine animală sau vegetală sau, în fine, combaterea substanţelor sau organismelor
care exercită o acţiune fiziologică negativă asupra creşterii animalelor, a vegetalelor
sau asupra solului.

Numele oficial utilizat pentru aceste produse este cel de produse
agrofarmaceutice, însă în mod curent se mai foloseşte şi denumirea de produse
fitosantiare. În toxicologie sau în alte domenii se mai poate întâlni şi terminologia de
produse antiparazitare.
Omul modern este dependent în nenumărate domenii ale vieţii sale de
utilizarea acestor produse pe care le priveşte uneori cu neîncredere. Purecii, păduchii,
ţânţarii, gândacii sunt oaspeţi nepoftiţi şi nedoriţi în locuinţele noastre, legumele şi
fructele le dorim cât mai frumoase şi neatinse de atacul vreunui parazit, florile din
parcuri sau din glastre trebuie să fie cât mai frumoase şi rezistente, lanurile de cereale
cât mai mănoase, copacii trebuie să fie roditori şi cu vegetaţie bogată etc. Acestea
sunt exemple pe care le-ar putea da oricine referitoare la domeniile de utilizare a
acestor substanţe în viaţa de zi cu zi. Însă dincolo de acestea, principalul domeniu de
întrebuinţare a pesticidelor rămâne agricultura. Rapoartele UNICEF avansează cifre
de până la 15 milioane de copii sub 5 ani ce mor anual din cauza efectelor combinate
ale malnutriţiei şi infecţiilor. Pe de altă parte, dacă ritmul global de creştere a
producţiei agricole este de circa 2,8-2,9%, el este inegal repartizat, ajungând până la
3,8-4% în ţările dezvoltate şi de doar 1,9-2,0% în Africa. În prezent, această creştere
este obţinută în proporţie de 75% prin ameliorarea randamentelor şi numai în mică
măsură prin crearea de noi suprafeţe cultivabile, existând din acest punct de vedere o
diferenţă între ţările cu o dezvoltare industrială şi agricolă înaintată şi ţările din lumea
a treia. Țările dezvoltate au tendinţa de a-şi micşora suprafaţa cultivabilă totală1 odată
cu creşterea agricolă, în timp ce ţările puţin dezoltate încearcă să-şi mărească sursele
agricole de hrană în special prin cultivarea de noi suprafeţe.
Utilizarea pesticidelor este una dintre cele mai importante descoperiri ale
omului în scopul ameliorării randamentelor la hectar, după adoptarea principiului
asolamentelor (rotirea culturilor), a utilizării irigaţiilor şi a îngrăşămintelor, după
introducerea mecanizării în agricultură şi ameliorarea soiurilor de seminţe. Toate
aceste aspecte prezintă şi o latură negativă legată de aportul lor la poluarea produselor
alimentare de origine agricolă sau zootehnică:



1 De exemplu, Franţa îşi reduce anual suprafaţa agricolă totală cu aproximativ 1‰.

Page 2

111

Tabel 6.1.
Modalitate de ameliorare a
randamentului la hectar

Efect asupra alimentelor din punct de vedere al
poluării

Îngrăşăminte Poluare directă: azotiţi, azotaţi, fosfaţi etc.
Poluare indirectă: eutrofizare

Irigaţii Poluare indirectă: apa este purtător al agenţilor
poluanţi

Amelioarea soiurilor Poluare indirectă: selecţionare genetică –
organisme modificate genetic

Produsele fitosanitare Poluare directă: stropire masivă, necontrolată
Poluare indirectă: cauzată de industria
producătoare (industria chimică)




Fig 6.1. Stropiri cu produse fitosanitare în livezi sau pe câmpuri

Utilitatea produselor fitosanitare în agricultură reiese din:

1) Creşterea randamentelor la hectar

Prin îndepărtarea buruienilor, prin combatarea paraziţilor naturali, prin
favorizarea speciilor polenizatoare s-a urmărit continuu îmbunătăţirea condiţiilor de
producţie astfel încât recolta obţinută pe aceeaşi suprafaţă cultivabilă să crească
cantitativ, oferind sustenabilitate alimentară unui număr din ce în ce mai mare de
indivizi.

Spre exemplu, producţia de grâu a crescut în ultima jumătate a secolului al XX-
lea de la 15 la aproape 70 q/ha (dintre care cea mai spectaculoasă creştere a fost cu 30
q/ha între 1975 şi 1985). Ţări precum India sau China, iniţial importatoare de cereale,
au devenit în a doua jumătate a secolului al XX-lea, ţări exportatoare.
Inconvenientele sunt reprezentate de dezvoltarea directă a surselor primare de poluare
cu pesticide şi îngrăşăminte chimice, precum şi marginalizarea micilor producători
agricoli ale căror venituri se bazează pe o agricultură tradiţională.

2) Limitarea iregularităţilor de producţie cauzate de marile catastrofe parazitare
Au fost nu de puţine ori exemple în istoria omenirii când, din cauza proliferării
acute a unei specii în detrimentul celorlalte, într-un interval de timp extrem de scurt,

http://www.usda.gov/oc/photo/94c3947.jpg�
http://www.usda.gov/oc/photo/95c2842.jpg�

Page 57

166

Dintre insecticidele active la nivelul sistemului nervos, unele perturbă
transmiterea influxului nervos de-a lungul axonului (insecticidele organoclorurate şi
piretroizii) iar altele inhibă partea de transmisie chimică blocând receptorul
neurotransmiţătorului în partea de post-sinapsă. Astfel, carbamaţii sau insecticidele
organofosforice pot bloca acetilcolinesteraza iar compuşi din familia formamidinelor
(de exemplu Clordimeform) inhibă monoaminoxidaza (receptorul octopaminei sau a
serotoninei). O altă categorie de insecticide pot bloca efectiv receptorul de transmisie
sinaptică înlocuind neurotransmiţătorul în situsul catalitic al receptorului (spre
exemplu, nicotina protonată se poate fixa în situsul catalitic al acetilcolinesterazei).


CH3 C

O

O

CH2 CH2
N(CH3)3

+ Acetilcolina

HO

HO

CH

OH

CH2 NH CH3

Adrenalina

Cl N CH N

CH3

CH3
CH3

Clordimeform

receptor

d

N

N
CH3H

+

d

receptor

Nicotina



6.7.3.2. Insecticide active la nivelul biosintezei chitinei şi a regulatorilor de
creştere
Chitina, principalul constituent al cuticulei insectelor (al tegumentului sau al
epidermei), este un polimer de N-acetil-glucozamină.


Fig. 6.15. Aspectul tegumentului unei insecte (reconstituire dupa A.G. Richards,
1951), în care:
c = cuticula; ca = canal glandular; cg = celulă glandulară; cto = celulă tomogenă; ctr
= celulă; tricogenă; e = epidermă; ep = epicuticulă; en = endocuticulă; ex =
exocuticulă; m = membrană bazală; p = procuticulă; s = mătase.

Page 58

167

Cuticula formează un adevărat schelet articulat, protector, al insectei. Ea
prezintă o structură stratificată având la exterior un strat subţire de ceruri (epicuticula,
cu o grosime de circa 1 micron) urmat apoi de endo- şi exocuticulă care formează
împreună procuticula. Aceasta (partea cea mai importantă a tegumentului insectei)
este bogată în proteine şi chitină. Chitina este un polimer de N-acetil-glucozamină,
adică o polizaharidă aminată cu masă moleculară mare şi structură asemănătoare
celulozei. Este prezentă doar în procuticulă, nu şi în epicuticulă. Duritatea
tegumentului este rezultatul tăbăcirii fracţiei proteice.


Glucoza

O OH

OH

OH
O

CH2OH

Celuloza

H

O

CH2OH

OH

OH

O

CH2OH

OH

OH

O
O O

O

CH2OH

OH

OH

O

CH2OH

OH

OH

O O

N-acetil-glucozamina

O OH

OH
O

CH2OH

NH COCH3

Chitina

H

O

CH2OH

OH

O

CH2OH

OH
O

O O

O

CH2OH

OH

O

CH2OH

OHO O

NH COCH3 NH COCH3 NH COCH3 NH COCH3



Se cunosc relativ puţine lucruri despre biosinteza chitinei sau a mecanismelor
de acţiune a pesticidelor care intervin în acest proces fie direct, fie indirect, dereglând
mecanismele hormonale care o dirijează. În orice caz, tegumentul dur al insectei nu
poate creşte odată cu aceasta. Insecta sau larva abia ieşită din ou poate semăna cu
adultul (sau imago), cum este cazul la ortoptere, sau poate adopta mai multe înfăţişări
de-a lungul dezvoltării sale, ca în cazul coleopterelor. În primul caz insectele ajung la
stadiul adult fără metamorfoze, acestea fiind necesare în cel de-al doilea caz. Dar atât
într-un caz cât şi în celălalt sunt necesare mai multe etape de “năpârlire”, de trecere a
tegumentului de la dimensiunea respectivă la alta superioară. Aceste procese de
evoluţie a tegumentelor în anumite momente din dezvoltarea insectei sunt reglate
hormonal. Din punct de vedere chimic, hormonii care controlează dezvoltarea
insectelor fac parte din trei mari categorii: peptide, steroide şi izoprenoide41. Se pare
că neuro-hormonii peptidici sunt cei care controlează producţia de ecdizone –
hormoni cu structură steroidică, produşi în glandele prototoracice.



HO

HO

CH3

H

CH3

O

OH

H3C OH

OH

Ecdizona
((22R)-2ß,3ß,14,22,25-Pentahydroxycolest-7-en-6-ona)

HO

HO

CH3

H

CH3

O

OH

H3C

OH

OH

HO

20-hidroxi-ecdizona



41 Natura hormonală a năpârlirii şi a metamorfozelor a fost stabilită prin lucrările efectuate în prima parte a secolului
XX de către polonezul Stefan Kopec (1882-1927) şi de către englezul V.B. Wigglesworth (1899-1994).

Page 114

223

traseului clasic al lanţului trofic (sedimente, fito- şi zooplancton, crustacee mici şi în
final peşti), concentraţia de pesticide în speciile acvatice poate ajunge destul de
ridicată, dacă apele respective sunt în apropierea zonelor de stropire (spre exemplu un
lac în mijlocul unor dealuri acoperite cu livezi). Nici peştii marini nu sunt feriţi de
contaminarea cu pesticide, în special cei din apele de coastă.

6.9.3.4. Efecte ale pesticidelor asupra compoziţiei alimentelor
La examinarea problemelor legate de efectul produselor fitosanitare asupra
sănătăţii consumatorilor, nu se ia de obicei în considerare decât toxicitatea
pesticidelor, a metaboliţilor sau a reziduurilor. Unii cercetători au arătat însă că
anumite pesticide au o acţiune asupra biochimiei unor plante, inducând spre exemplu
modificări la nivelul compoziţiei chimice a acestora.72
Astfel, s-a observat că anumite substanţe de creştere utilizate ca erbicide (chiar
şi 2,4-D – v. subcap “Erbicide”) modifică raportul dintre hidraţii de carbon şi
compuşii cu azot din plante. De asemenea, pot fi modificate şi compoziţia şi natura
proteinelor. Acţiunea este variabilă şi depinde de perioada de tratare: de exemplu, un
tratament aplicat cartofului în ultima decadă a lunii iulie provoacă o eliminare a
zahărului reducător şi o creştere a conţinutului de zaharoză din tuberculi, în timp ce
un tratament similar, dar aplicat cu o lună mai târziu, provoacă creşterea conţinutului
de zahăr reducător, dar nici o schimbare notabilă a zaharozei. Efecte analoage au fost
observate şi la viţa de vie sau porumb. Astfel, 2,4-D afectează metabolismul azotului
favorizând dezvoltarea anumitor specii dăunătoare. De asemenea, poate micşora
conţinutul de K şi Cu.
Tot pe viţa de vie, unele experienţe au arătat că DDT-ul, Parationul sau
Carbarilul duc la perturbări ale raportului K / Ca, la modificări ale conţinutului de
substanţe cu azot precum şi ale celui de zaharoză. Aceste repercursiuni depind de
perioada aplicării insecticidelor. În general, dacă se intervine în prima parte a ciclului
vegetativ al plantei (caracterizat prin predominanţa proteogenezei), se observă o
creştere a conţinutului de proteine din frunze precum şi o mărire a raportului K / Ca.
Dacă tratamentul cu insecticide are loc într-o fază fiziologică mai avansată
(caracterizată prin accentuarea proteolizei şi constituirea resurselor), unele insecticide
(Paration, Carbaril) provoacă o scădere a conţinutului de zahăr reducător. Tratarea
seminţelor de orz, orez sau porumb cu anumite fungicide poate conduce la
dezvoltarea unei plante cu un conţinut mai bogat de compuşi cu azot precum şi la o
modificare a proporţiei aminoacizilor.
Procesele de prelucrare la care sunt supuse produsele alimentare de origine
vegetală sau animală influenţează la rândul lor asupra concentraţiei şi tipului de
reziduuri de pesticide. Problemele cele mai importante le ridică din nou insecticidele
organoclorurate din cauza rezistenţei termice foarte bune pe care o au (vor rămâne
nemodificate la eventualele tratamente termice ale produselor alimentare) precum şi
din cauza unei solubilităţi în apă extrem de reduse. De asemenea, remanenţa lor în
produsele alimentare contaminate este foarte mare (datorită stocării în ţesutul gras sau
în lipide), ceea ce nu este cazul insecticidelor organofosforice, mult mai solubile în


72 F. Chaboussou în “ Les Plantes Malades des Pesticides”, Editions Debard, Paris, 1982.

Page 115

224


, spre exemplu, parte

vor fi îndep în timpul procesului de coacere al pâinii). De aceea,
este mai




(10-50%).
în

schimb, fierbinte ale
procentului tare a reziduurilor de pesticide.
Procesele de pre la care sunt supuse produsele alimentare

.
, La fierbere,

insecticidele organoclorurate s-


de peste 100°C, nu influe indan, dar distruge în mare
organosfosforice. Diclorfosul prezent în paste, orez sau aluat

dispare complet prin fierbere 20-30 min sau prin coacere la 230°C.
Pentru reziduurile de pesticide din carne, efectul tratamentelor termice depinde
atât de nat

tfel,
dea în cea de porc

bere (cca n

ui gras în care aceste pesticide sunt în mod normal stocate.
În cazul lor , fie de fierbere,


La lapte, procesele uzuale de pasteurizare reduc într-

tr-o
pe cea de pesticide organofosforice (10-15%).
Prin procesele de prin cele de uscare, nu se
reduc practic deloc cantit de pesticide din produsele alimentare. De asemenea,

doar într-o concen a de
la 20%).

Similer Documents