Download Mitologia Nordica PDF

TitleMitologia Nordica
File Size118.5 KB
Total Pages11
Document Text Contents
Page 1

Mitologie Nordica

In epoca contactului lor cu popoarele civilizate ale lumii antice, triburile germanice

se aflau la acelasi nivel de dezvolare ca slavii, religia lor pastrand in aceeasi masura forme

arhaice. Diferite grupuri germanice si grupurile care faceau parte din ele se deosebeau insa

simtitor unele de altele atat in ce priveste nivelul dezvoltarii, cat si gradul in care erau

influentate de credintele celtilor si romanilor, iar ulterior de crestinism. De aceea, religia

lor originara s-a pastrat mai trainic si vreme mai indelungata, de pilda, la triburile nordice

– scandinave - , care erau mai ferite de aceste influente decat triburile sudice si mai ales

sud-vestice (din regiunea Rinului si a Dunarii). In general insa, despre o religie straveche

germana ca despre un tot unitar – fara a lua in considerare deosebirile tribale si geografice

si fara a tine cont de transformarile ce s-au produs pe parcursul intregii perioade istorice –

se poate vorbi numai intr-un sens foarte conventional si limitat.

Urme ale totemismului

In religia vechilor germani se pot deslusi urmele unei forme atat de arhaice a

credintei cum este totemismul. Ca ramasite de acest fel, pot fi considerate, in primul rand,

denumirile acestor triburi: heruscii de la heruz (cerbi tineri), eburonii de la eber (porc

mistret). Exista mituri despre originea anumitor triburi si ginti care s-ar trage din copaci,

legende despre originea merovingienilor, care s-ar trage dintr-un monstru ce traia in apa.

Putem discerne reminiscente ale totemismului (diferentiat pe sexe) si in cunoscutul mit

potrivit caruia toti oamenii s-ar trage din copaci: barbatii din frasin, femeile din anin1.

Ramasite ale totemismului se deslusesc si in adorarea animalelor sacre, dintre care

unele s-au transformat in atributele vii ale unor zei: lupul si corbul sunt animale consacrate

lui Odin; mistretul cu peri de aur figureaza in miturile scandinave si in altele.

Este greu de spus de ce anume era legata adorarea pietrelor sacre, confirmata prin

descoperiri arheologice (pietrele cu adancituri facute de mana omului). Se prea poate sa fie

vorba de ceva analog cu pietrele sacre ale laponilor contemporani.

1 K. Helm, Altgermanische Religionsgeschichte, vol. I, Hidelberg, 1913, p. 158-164 apud S. A. Tokarev, Religia
in istoria popoarelor lumii, Bucuresti, Editura politica, 1976, p. 228-229

2

Page 5

vikingilor. Bestla, unul dintre gigantii inghetati mai tineri s-a indragostit de Buri si eu au

avut trei fii: Odin, Vili si Ve, care au devenit zeii vikingilor.

Intr-o zi, Odin, Vili si Ve au hotarat sa-l ucida pe Ymir, gigantul inghetat, tatal lui

Bestla. Atat de mult sange a curs din ranile mortale ale lui Ymir, incat s-au inecat toti

gigantii inghetati, mai putin o familie care a scapat intr-o barca. Apoi, Odin si fratii sai au

creat Pamantul de Mijloc, lumea omului, folosind trupul lui Ymir pentru a crea uscatul,

sangele pentru a crea marea si craniul sau pentru a face cerul. De asemenea, au creat primul

om si prima femeie din busteni de frasin si ulm, adusi de apa, pe care i-au gasit pe plaja.1

Ultimii barbari

Zeii vikingilor isi aveau originile in divinitatile germanice din nordul Europei.

Woden sau Wotan si Thunor sau Donar erau zeii supremi ai popoarelor germanice incepand

cu secolul I d. Hr. Dar zeitele vikingilor datorau mult zeitei daneze a fertilitatii, Nerthus.

Triburile germanice barbare, cum ar fi anglii, saxonii, francii, vandalii si vizigotii au

profitat de prabusirea Imperiului roman din secolele al IV-lea – al VI-lea pentru a-si

intemeia propriile regate. Pe masura ce se transformau din triburi de razboinici in natiuni

importante – cum ar fi Anglia anglo – saxona au renuntat la vechile credinte tribale in

favoarea crestinismului. De aceea, incepand cu secolul al VIII-lea, religia pagana a lui

Woden a fost inlocuita, in Europa, de noua credinta.

In nordul indepartat, totusi, vechea religie prospera inca, iar suprematia vikingilor in

Scandinavia poate fi privita ca o ultima tresarire de orgoliu a vechiului spirit germanic.

Miturile vikingilor nu au constituit o religie fundamentata teologic. In schimb,

indivizii umani se puteau alia cu diferiti zei pentru a dobandi inspiratie, putere si noroc.

Jertfele aduse zeilor erau o modalitate de a obtine protectia lor in batalie, dragoste sau viata.

Zeii puteau fi venerati in temple sau in afara lor, in paduri, pe dealuri, munti sau la izvoare.2

Vanir si Aesir

Deseori, vikingii erau perceputi ca fiind violenti si sangerosi din cauza ca atacurile

lor pe mare umpleau victimele de groaza. Totusi, ocupatia lor principala era cresterea

animalelor. Aveau legi dure, care confereau multe drepturi femeilor si au intemeiat primul

parlament, la Thingvellir, in Islanda.

1 Idem, p.54
2 Idem, p.55

6

Page 6

Razboi si pace

In mitologia vikingilor, zeii erau impartiti in zei importanti ai fertilitatii si ai pacii, si

practic, zei ai razboiului. Se credea ca zeii Vanir, ai fertilitatii, au fost venerati primii, iar

suprematia zeilor razboiului Aesir, s-a petrecut mult mai tarziu.

Odin, creatorul, era regele zeilor Aesir. Dupa ce a creat specia umana, Odin s-a

casatorit cu Frigg, iar copiii lor au fost zeii Aesir, printre care Thor, Tyr, Heimdall si Balder,

frumosul.

Copacul lumii

Vikingii credeau ca in centrul universului era un copac urias, numit Yggdrasil.

Acesta era coloana vertebrala a lumii: una in Asgard, taramul zeilor; una in Jotunheim,

taramul gigantilor; si una in Niflheim, taramul ghetii. Conform mitologiei vikingilor, Asgard

era legat de Pamantul de Mijloc, taramul oamenilor, de catre Bifrost, podul curcubeului.1

Yggdrasil este Arborele Cosmic prin excelenta. (fig.4) Radacinile lui se infig pana in

inima Pamantului, acolo unde se afla regatul gigantilor si Infernul. Langa el se afla fantana

miraculoasa Mimir(meditatia) unde Odin si-a lasat drept zalog si unde se reintoarce

neincetat, ca sa-si improspateze si sa-si sporeasca intelepciunea. Pe aceleasi meleaguri, langa

Yggdrasil, se afla fantana Urd; acolo se aduna zilnic zeii si imprart dreptatea. Cu apa acestei

fantani stropesc Nornele arborele urias pentru a-i reda tineretea si vigoarea. Capra Heidrun,

un vultur, un cerb si o veverita salasluiesc in ramurile lui Yggdrasil. La radacina lui se afla

vipera Nidhogg, care incearca sa-l doboare. Zilnic vulturul se lupta cu vipera. Atunci cand

universul se va cutremura din temelii, in cataclismul pe care-l vesteste Voluspa si care va

pune capat lumii pentru a instaura o noua perioada, paradisiaca, Yggdrasil va fi puternic

zguduit, dar nu va fi doborat. Aceasta conflagratie apocaliptica, anuntata de profetesa, nu va

avea ca efect dezintegrarea Cosmosului.2

Kaarle Krohn a incercat sa explice mitul lui Yggdrasil prin Arborele Vietii din

Vechiul Testament, iar Sophus Bugge prin Crucea lui Iisus Hristos. Cele doua ipoteze sunt

inacceptabile. Odin isi leaga calul de Yggdrasil, si este greu de crezut ca acest motiv –

central in mitologia scandinava – sa fie atat de tardiv. U. Holmberg observa, pe buna

dreptate, ca prezenta vulturului pe Yggdrasil – amanunt absent in traditia biblica – apropie

1 Idem, p.58
2 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Bucuresti, Editura Humanitas, 2006, p.288-299

7

Similer Documents