Download James Clavell - Shogun 1 PDF

TitleJames Clavell - Shogun 1
File Size3.5 MB
Total Pages831
Table of Contents
                            PROLOG
                        
Document Text Contents
Page 2

doi piloţi şi un ofiţer. Misiunea lor: să jefuiască
posesiunile spaniole şi portugheze din Lumea Nouă
şi să le dea pradă focului; să obţină concesiuni
comerciale permanente; să descopere noi insule în
Oceanul Pacific, care ar fi putut servi drept baze, şi
să le proclame teritorii olandeze; iar după trei ani
să se întoarcă acasă.

De mai bine de patru decenii, Ţările de Jos
protestante erau în război cu Spania catolică,
luptând să doboare detestatul jug spaniol. Olanda,
numită uneori Provinciile Unite sau Ţările de Jos,
încă mai era, juridic, parte a Imperiului Spaniol.
Anglia, singura ei aliată, prima ţară din lumea
creştină care, în urmă cu vreo şaptezeci şi ceva de
ani, se rupsese de Curtea Papală de la Roma şi
devenise protestantă, se afla şi ea de douăzeci de
ani în război cu Spania, iar de zece era aliată
deschis cu Ţările de Jos.

Vântul se înteţi şi mai mult şi nava se balansa.
Naviga cu catargele goale, doar cu gabierul de
furtună. Dar chiar şi aşa curenţii şi vijelia o purtau
spre orizontul din ce în ce mai întunecat.

Acolo furtuna e şi mai puternică; îşi spuse
Blackthorne, şi alte recifuri, alte bancuri de nisip.
Şi marea necunoscută. Bun! O viaţă întreagă am
înfruntat marea şi totdeauna am ieşit învingător. Şi
o să înving mereu.

Primul pilot englez care a trecut prin
Strâmtoarea Magellan. Da, primul – şi primul pilot
care a navigat vreodată în aceste ape asiatice, în
afară de câţiva bastarzi de portughezi sau spanioli
nenorociţi, care încă îşi mai închipuie că lumea le
aparţine. Primul englez pe aceste mări...

Atâtea lucruri înfăptuite pentru prima dată. Da.
Şi atâţia morţi ca să le dobândeşti...

Gustă şi adulmecă din nou vântul, însă nu se
simţea nici un semn de pământ. Cercetă oceanul
mohorât şi mânios. Nici un fir de algă sau pată de

Page 415

hoţ şi trădător. Propriile lui cuvinte au să ne scape
de el o dată pentru totdeauna, ceea ce, cu
siguranţă, e justiţia divină. Spune-i lui Toranaga
adevărul – că Mura i le-a dat părintelui Sebastio,
cum s-a şi întâmplat de fapt, care ni le-a trimis
nouă, ştiind că noi vom şti ce să facem cu ele. Asta-l
scapă pe Mura, pe părintele Sebastio, pe toţi. Ar
trebui să-i spunem lui Mura printr-un porumbel
călător ce s-a făcut. Sunt sigur că Toranaga îşi va
da seama că am avut la inimă interesele lui şi nu pe
ale lui Yabu. Ştie că Yabu a făcut o înţelegere cu
Ishido?

— Aş zice că da, Eminenţă. Dar se zvoneşte că
Yabu şi Toranaga sunt prieteni acum.

— N-aş avea încredere în puiul ăsta de diavol.
— Sunt sigur că Toranaga n-are. Mai cu seamă

că Yabu nu s-a angajat faţă de el cu nimic.
Brusc atenţia le fu abătută de o ceartă violentă

de-afară. Uşa se deschise şi un călugăr cu glugă
intră desculţ în încăpere, smucindu-se din mâinile
părintelui Soldi.

— Domnul Iisus Cristos să vă binecuvânteze,
spuse, cu glas răguşit de ură. Fie ca El să vă ierte
păcatele.

— Călugăre Perez, ce cauţi aici? izbucni
dell'Aqua.

— M-am întors în haznaua asta să
propovăduiesc iar păgânilor cuvântul Domnului.

— Dar ţi s-a interzis, prin edict, sub pedeapsa
cu moartea, să te întorci vreodată, fiind vinovat de
aţâţare la răzmeriţă. Printr-o minune ai scăpat de
martiriul de la Nagasaki şi ţi s-a poruncit...

— Asta a fost voia Domnului şi un împuţit de
edict păgân, al unui nebun mort, n-are nimic de-a
face cu mine, spuse călugărul. Era un spaniol
scund, subţire, cu o barbă lungă, neîngrijită. Mă
aflu aici ca să duc mai departe lucrarea Domnului.
Privi spre părintele Alvito. Cum merge negoţul,

Page 416

părinte?
— Din fericire pentru Spania, foarte bine,

răspunse cu răceală Alvito.'
— Eu nu-mi petrec timpul în case de negoţ,

părinte. Eu mi-l petrec cu turma mea.
— Asta-i lăudabil, răspunse dell'Aqua tăios. Dar

petrece-l acolo unde a porucit Papa – în afara
Japoniei. Această provincie este numai a noastră.
Şi, de asemeni, e teritoriu portughez, nu spaniol.
Trebuie să-ţi amintesc că trei Papi au poruncit ca
toate ordinele religioase, în afara noastră să
părăsească Japonia? şi regele Filip a ordonat
acelaşi lucru.

— Vorbe goale, Eminenţă. Lucrarea Domnului e
mai presus de ordinele pământeşti. M-am întors
şi-am să deschid larg uşile bisericilor şi am să
chem mulţimile să se ridice împotriva
necredincioşilor.

— De câte ori trebuie să te previn? Nu poţi socoti
Japonia un fel de provincie incaşă, locuită de
sălbatici din junglă, care n-au nici istorie, nici
cultură. Îţi interzic să predici şi stărui să te supui
ordinelor Sanctităţii Sale.

— O să convertim păgânii. Ascultă, Eminenţă,
mai sunt încă o sută dintre fraţii mei în Manila,
care aşteaptă să se îmbarce să vină aici, toţi buni
spanioli, şi o mulţime dintre conchistadorii noştri
glorioşi ca să ne apere, dacă va fi nevoie. O să
predicăm în văzul tuturor şi o să ne purtăm
sutanele în văzul tuturor, n-o să ne furişăm în
cămăşi de mătase, idolatre, ca iezuiţii!

— Ţi se interzice să stârneşti autorităţile, pentru
că are să se aleagă praful de Sfânta Biserică!

— Ţi-o spun în faţă că ne întoarcem în Japonia
şi-o să rămânem în Japonia. O să predicăm
Cuvântul în ciuda ta – în ciuda oricărui prelat,
episcop, rege şi chiar a oricărui Papă, întru gloria
Domnului!

Page 830

legenda că anumite săbii au o pornire a lor proprie
de a ucide, că unele săbii ţâşnesc din teacă, setoase
de sânge, dar acum credea.

Se înfioră, amintindu-şi acea zi. De ce ne urăsc
săbiile Murasama? Una mi-a ucis bunicul, cealaltă
aproape mi-a tăiat braţul când aveam şase ani, un
accident inexplicabil. Nu era nimeni pe aproape şi
totuşi braţul meu, cu care mânuiesc sabia, a fost
despicat şi aproape să mor de cât sânge am
pierdut. A treia a retezat capul primului meu fiu.

— Alteţă, spusese Yabu, o sabie atât de nefastă
n-ar trebui îngăduită în această lume, neh?
Lasă-mă să o duc în largul mării şi să o scufund,
astfel încât această sabie, cel puţin aceasta, să nu
mai poată vreodată să fie o ameninţare pentru tine
sau urmaşii tăi.

— Da, da, mormăise el, mulţumit că fusese
ideea lui Yabu. Fă-o acum. Şi doar când sabia
pierise în adâncuri, sub privirile proprii săi oameni,
începuse inima să-i bată normal. Îi mulţumise lui
Yabu, poruncise ca taxele să fie aşezate la şaizeci
de părţi pentru ţărani şi patruzeci pentru stăpâni şi
îi dăduse Izu ca feudă. Aşa că totul rămăsese ca
înainte, doar că acum toată puterea în Izu îi
aparţinea lui Toranaga, dacă ar fi dorit să o ia
înapoi.

Toranaga se întoarse pe o parte ca să-şi
domolească durerea din braţul drept şi se aşeză din
nou mai confortabil, bucurându-se de apropierea
pământului, primind putere de la el, ca
întotdeauna.

Sabia s-a dus fără întoarcere. Bine, dar
aminteşte-ţi ce ţi-a spus bătrâna prezicătoare
chineză, gândi, că ai să mori de sabie. Dar de a cui
sabie? Şi va fi de mâna mea sau a altuia?

O să aflu când va fi să aflu, îşi spuse fără teamă.
Acum dormi. Karma e karma. Aminteşte-ţi în

linişte că Absolutul, Tao, este în tine, că nici un

Similer Documents