Document Text Contents
Page 3
În continuare se definesc următoarele noţiuni:
- semnalul triunghiular utr(t) se numeşte undă purtătoare (modulată) iar frecvenţa acestui
semnal, egală cu frecvenţa de comutaţie a dispozitivelor, se numeşte frecvenţă purtătoare fc;
- tensiunea de control ucontrol(t) se numeşte undă modulatoare, iar frecvenţa acesteia,
egală cu frecvenţa dorită la ieşire, se numeşte frecvenţă modulatoare f1;
- indicele de modulare în amplitudine, definit ca fiind raportul dintre amplitudinea
tensiunii de control şi amplitudinea semnalului triunghiular:
- indicele de modulare în frecvenţă, definit ca fiind raportul dintre frecvenţa purtătoare şi
frecvenţa modulatoare:
m
f
f
f
c=
1
Funcţionarea structurii de bază de invertor PWM poate fi rezumată la următoarele
concluzii:
1. Tensiunea instantanee de ieşire uAO(t) nu este o undă sinusoidală, deci va conţine o
componentă fundamentală şi armonici superioare.
Teoretic, frecvenţele armonicilor sunt date de relaţia:
f jm k fh f= ±( ) 1 (1)
Conform ecuaţiei (1), armonicele de ieşire apar în benzi de frecvenţă centrate în jurul
frecvenţei de comutaţie f m fc f= ⋅ 1 şi a multiplilor acesteia. In plus, pentru valori impare ale lui j,
armonicile apar numai pentru valori pare ale lui k, în timp ce pentru valori pare ale lui j, armonicile
există numai pentru valori impare ale lui k.
În general, în literatura de specialitate sunt date în tabele valorile normate ale armonicilor
( )
2
2
0U
U
A h
d
( )
, în funcţie de indicele de modulare ma. Aceste tabele se folosesc pentru a determina
amplitudinile armonicilor de ieşire în funcţie de tensiunea de intrare (în acest caz
Ud
2
).
2. Amplitudinea componentei fundamentale 2 1UAO( ) este egală cu m
U
a
d
2
, dacă este
îndeplinită condiţia ma ≤ 1.
În continuare se definesc următoarele noţiuni:
- semnalul triunghiular utr(t) se numeşte undă purtătoare (modulată) iar frecvenţa acestui
semnal, egală cu frecvenţa de comutaţie a dispozitivelor, se numeşte frecvenţă purtătoare fc;
- tensiunea de control ucontrol(t) se numeşte undă modulatoare, iar frecvenţa acesteia,
egală cu frecvenţa dorită la ieşire, se numeşte frecvenţă modulatoare f1;
- indicele de modulare în amplitudine, definit ca fiind raportul dintre amplitudinea
tensiunii de control şi amplitudinea semnalului triunghiular:
- indicele de modulare în frecvenţă, definit ca fiind raportul dintre frecvenţa purtătoare şi
frecvenţa modulatoare:
m
f
f
f
c=
1
Funcţionarea structurii de bază de invertor PWM poate fi rezumată la următoarele
concluzii:
1. Tensiunea instantanee de ieşire uAO(t) nu este o undă sinusoidală, deci va conţine o
componentă fundamentală şi armonici superioare.
Teoretic, frecvenţele armonicilor sunt date de relaţia:
f jm k fh f= ±( ) 1 (1)
Conform ecuaţiei (1), armonicele de ieşire apar în benzi de frecvenţă centrate în jurul
frecvenţei de comutaţie f m fc f= ⋅ 1 şi a multiplilor acesteia. In plus, pentru valori impare ale lui j,
armonicile apar numai pentru valori pare ale lui k, în timp ce pentru valori pare ale lui j, armonicile
există numai pentru valori impare ale lui k.
În general, în literatura de specialitate sunt date în tabele valorile normate ale armonicilor
( )
2
2
0U
U
A h
d
( )
, în funcţie de indicele de modulare ma. Aceste tabele se folosesc pentru a determina
amplitudinile armonicilor de ieşire în funcţie de tensiunea de intrare (în acest caz
Ud
2
).
2. Amplitudinea componentei fundamentale 2 1UAO( ) este egală cu m
U
a
d
2
, dacă este
îndeplinită condiţia ma ≤ 1.
