Download David Lodge - Limbajul Romanului PDF

TitleDavid Lodge - Limbajul Romanului
File Size1.4 MB
Total Pages209
Document Text Contents
Page 1

David Lodge

Limbajul Romanului






general de clasificarea categoriilor metodei narative în func ie de., punctul de
vedere i în particular de contestarea ideii postjamesiene potrivit c
nara iunea tiin a unui personaj creat, este

ionale. De i principiile

mult de punctul meu de vedere, motiv pentru care cartea lui a însemnat pentru

e. Lucrarea
în eleptul victorian a lui John Holloway (1953)* mi-

respira ie dincolo de grani ele descrierii stilistice. Abordând romanul din
unt con tient de influen

.
( Hudson Review [1948], pag. 67-87) i Romanul
( Kenyon Review . XI [1949], pag. 539-560). Studiul lui Dorothy Van GhenT.

I ie (New York, 1953), este o realizare
uluitoare
De terea romanului,

). O iri nepre uite cu

Primul capitol din Ambasadorii ( Eseuri despre , X, [1960], pag. 250-

ilor citate este Londra (N. A).

A i perspicace a
condi

-a constituit natura limbajului literar, mi-am dat
). Care

cupri Y.

Mi-a fost de cel mai mare folos.

pionierat a lui Vernon Lee. Mâmtirea cuvintelor i alte studii de psihologie

Page 2

litera ). P inând seama de data la

- i i sugestii
utile,

zei narative. * Lucrarea lui Vernon Lee a avut o oarecare
influen S. Fapt
absolut relevant în ceea ce prive


-mi exprim recuno tin

i Richard M. Ohmann în

Stilul în roman. English Institute Essay 1958, ed. Harold C. Martin (New York.
1959).

În efortul de elucidare a problemelor critice atât generale, cât i specifice,
i dintre cei

men iona i anterior, îmi cer scuze anticipat oricui ar putea nu

minate de invidie.

i
despre Roman efectuate cu mul i oameni profesori, colegi i studen i în
decursul unei perioade de timp îndelungate. A umesc în mod

special lui M al corn Bradbury. Elsie Duncan-Jones. Ian Gregor, Park Honan.
Richard Hoggart
sau cartea în întregime i au contribuit cu un sprijin generos i sfaturi

pre ionez în semn de onestitate fa i
nu le-

pentru permisiunea de a cita masiv din e Poezie ,
redactorilor de la Ninethcenth Century


it în partea a douA. Capitolul IV (N. A.). 10 limbajul
romanului

Fiction i Criticai Quarterly pentru permisiunea de a folosi materiale
ii ii

din Birmingham pentru serviciile oferite în procurarea materialelor de

cercetare, îmi exprim, de asemenea, gratitudinea fa

executorilor de la.. Wells Estate pentru pasajele din Tono-Bungay de H. G.

Wells, editurii Bodley Head LtD. Pentru un fragment din Mânuirea cuvintelor i

Spottiswoode (Publishers) Lt i Houghton Mifflin CO. Pentru un fragment din
Drumul spre înalta societate de John Braine, editurilor John Farquharson LtD.

i Charles Scribner's Sons pentru fragmentele din Ambasadorii de Henry

James, editurii Victor Gollancz Lt i lui Kingsley Anus pentru permisiunea de
i Acel sentiment nesigur,

editurilor Victor Gollancz Lt i Doubleday & Co. InC. Pentru fragmentele din

Jim cel norocos al aceluia i autor i editurilor MacMillan & Co. Ltd i Trustees
of the Hardy Estate pentru fragmentele din Tess d'Urberville de Thomas Hardy.

In fine, îi mul umesc so iei mele Mary pentru ajutorul furnizat în verificarea

Page 104

puncte i a punctului i virgulei în locul punctului, în propozi ii independente

gramatical, pare de asemenea a urma modelul Vechiului Testament în
N. A.). S142

Limbajul romanului înspre sfâr

te din Revela ii: cât despre frico i i neputincio i i

tot soiul de mincino artea lor este în iezerul care arde cu foc
ceea ce este moartea a doua Din clipa aceea am

(XXXV)


virtute în Jane Eyre, sist

luminat sau de altruismul umanist Sanc ii Vechiului
Testament pedeapsa prin foc
vizibile atât la nivel concret, cât i metafo

tiin ei individuale. Rela ia dintre Jane i

func in
i extreme ale împlinirii i distrugerii. Din acest motiv, expresia de

peniten ional-cre itul romanului


Unul dintre cele mai fascinante exemple ale modului în

vie ii interioare este analiza rela iei dintre Jane i St John Rivers. Când Jane îl
cunoa

n i, observându-i reac ia în fa a
prezen ei lui Rosamund, îi atribuie pentru prima
omene ti: -se ca focul, ochii lui

gravi îmblânzindu- i de-o emo ie de

cât era dânsa ca femeie. (XXXI)
Rivers î a de

un alt fel de foc:

- Te iubesc i - i plac
i-a -o. Dar inima aceasta a

cenu a jertfei. (XXXII)
ti la Ch. Bronte

i pe
te în ea un suflet care-

i emo ia sacrificiului (XXXIV). Pentru Jane tenta ia de a ceda este

mare, întrucât capacitatea ei de a se autosacrifica i de a renun a a fost
irea de RochesteR. Î -

cuviin -l înso ca so ie, fapt pe care Jane

i o femeie pot exista rela

- uri de

Page 105

Rochester, dar pe care nu le-

domestic E.
S i nelalocul ei (XXXIV), în timp ce din punct de vedere

emo i ghea
i RiverS. A
incompatibilitatea dintre foc T. E -

care s- a
pe care o ocupa, aducându-i ve ti despre mo tenire i despre istoria familiei ei:

a

uraganul înghe a mea: mantaua ce-l
he ar

i obrajii Lui atât de palizi (XXXIII)


- i explice aluziile. Modul lor de

a se tachina pune un accent semnificativ pe foc i ghea :
D e el, i- i greu de
înduplecat


Sunt recE. U
E i focul tope te ghea a (XXXIII)

* în capitolul IV domnul Brocklehurst, stând pe covora ul din fa a
i

ceva întunecat i lung (a a.). 144
Limbajul romanului
le

rela
ghea

torente, avalan entru a- i emo
Rivers*. Unele imagini sunt ocazionale i conven ionale:
înghea (XXXIV) i sim e

orice încercare de apropiere sau de a- - (Ibid.)
nghe a (Ibid.)

(Ibid.) Da, e un om bun,
un om mare, dar aspru. Iar pentru mine e rece ca un sloi. aceste

metafore virtualmente moarte renasc
i:

i cu mine? Nu-

Cititorule, cuno ti oarE. A a cum cunosc eu, spaimele pe care aceste
fiin e reci le pot strecura prin uvoiul de ghea tii cât de

e

ghe urilor pe mare? (XXXV)
i numele lui Rivers are semnifica ia lui** (river = râu, fluviu,

N. T

Page 208

Rămânând modest, umil şi dispus să venereze, ar fi fost în deplină siguranţă.

Dar nu s-a întâmplat aşa. Asta înseamnă că n-a fost nici urmă de prefăcătorie.
— Cred că te-am înţeles. Dar la urma urmei nu te aştepţi că marii

scriitori să fie mincinoşi înfumuraţi şi ce mai ziceai adineauri1.'
— Ba cum să nu, dar nu toţI. Ci doar cei din perioada cu adevărat de
auR. Adică… în mare, între anul când a apărut Roderick Hudson şi 1930. Anul

morţii lui Lawrence şi al lansării grupului următor: Greene, Waugh. Isherwood.
Powell. Sau poate 1939. Dar Buckmaster n-avea de unde să ştie că asta era
părerea meA. Pentru că altfel s-ar fi înghesuit şi el acolo, amărâtul. Nu, era

imposibil să-i atragă atenţia chestia asta.” (XVI)
Aceste fragmente strâng laolaltă cu dibăcie aspectele dezbaterii literare

care poate fi identificată de la un cap la altul ai romanului. Pentru Amis şi
reprezentatul său Bowen, literatura ideală nu o constituie nici operele tragice,
nici operele unei conştiinţe artistice de sine, postromantică şi cosmopolită,

specifică „perioadei marilor scriitori”, ci operele comice şi implicarea fermă,
sănătoasă şi serioasă moraliceşte a scriitorilor de genul lui Fielding. O

asemenea concepţie ar putea părea mărginită şi suficientă dacă nu ar fi, în mod
ironic, justificată în mai multe feluri. Lumea lui Fielding este „o lume
simplificată”, pe când a lui Bowen e departe de a fi simplă. Şi cu toate că îi

consideră mincinoşi pe toţi modernii de talia Iui StretheR. El le recunoaşte
integritatea în sfera unui sistem de valori numai al lor şi recunoaşte totodată
că, în ultimă instanţă, şi el este276

Limbajul romanului un mincinos, în roman există multe fragmente în
care Bowen îsâl supune propria operă unor ironii muşcătoare. Există, de

asemenea, ol scenă deosebit de interesantă în care el realizează cu întristare căi
modernismul este pe atât de atrăgător pe cât îi este de inaccesibil.
Un barcagiu portughez îi spune o poveste despre un vas| finlandez

ancorat în golf. Se pare că, în urmă cu câţiva ani, echipajul Ş s-a răsculat şi l-a
omorât pe căpitan. Ca urmare, au fost cu toţii prinstî şi judecaţi. Tatăl

căpitanului a venit din Finlanda ca să intre în:! posesia vasului, însă nu a
reuşit să-l vândă fiindcă nu putea fi folosit | la pescuitul sardelelor. Mai mult
deeât atât, bătrânul nu a avut de unde| să strângă nici măcar bani ca să se

întoarcă în Finlanda El se vede*] astfel condamnat la o existenţă de exilat,
trăind singur pe vas şi] muncind în piaţa de peşte.
„Pe Bowen îl încercă o emoţie puternică, dar nefolositoare. Iată i un

subiect minunat pentru unii scriitori, dar, din nefericire, nu şi' pentru el. Doar
un scriitor mai slab sau mult mai în vârstă decât el s-arj putea ocupa de ea

într-un mod satisfăcător.” (XII)
Bowen simte obişnuita înclinaţie instinctivă a artistului de a; j exploata
posibilităţile acestui „nucleu”, cum l-ar fi numit James, dări puia la urmă îşi dă

seama că aşa ceva nu e pentru el. Un scriitor mai-J de demult ar fi putut avea
succes; oricine ar încerca însă o asemenea! tratare acum s-ar dovedi un scriitor
mai slab chiar şi decât el, pe” motivul (implicat de Bowen) că ar crea într-o

tradiţie învechită, 1 respectiv tradiţia „modernă”. „W. Somerset Maugham (din
raţiunii legate de vârstă, nu de lipsa de valoare) era omul potrivit.” Aceasta! este

Page 209

de fapt o glumă cu antecedente mai vechi: tocmai bursaj Somerset Maugham i-

a permis lui Amis să viziteze Portugalia şi să; scrie Aici îmi place.
Pesemne că ironia situaţiei l-a atras pe Amis. Iată-l, un tânăr|

„contemporan” şi un renumit Tânăr Furios, primind o bursă înfiinţat (r) din
iniţiativa unui artist modern din „perioada marilor scriitori”, mai mulT. A unuia
care i-a etichetat în public pe Tinerii Furioşi drej „drojdie literară”17. Şi unde

mai pui că una dintre condiţiile acordare a bursei era cheltuirea ei într-o
activitate caracteristică rilor scriitori moderni şi total dezagreabilă tinerilor
contemporan călătoria. Aici îmi place este de fapt o explicaţie de un comic

blând motivului pentru care călătoria nu va putea servi scopurile literare care
se presupune că este chemată să le satisfacă, respectiv lărgir orizontului

spiritual şi accesul la noi zone ale experienţei, în finalB cărţii Bowen îşi distruge
piesa nereuşită şi se hotărăşte să scrie ce „despre un om silit de împrejurări să
facă un lucru pe care nu l-ar J

Modern, contemporan şi ce înseainnH să fii Amis 277 vrut nici în ruptul
capului, descoperind apoi că rămăsese acelaşi de dinainte”. Fireşte, cartea la

care se referă este Aici îmi place.
Întorcându-ne la fragmentul anterior, observăm că, după referirea la
Maugham, Bowen se gândeşte că povestea vasului finlandez ar putea beneficia

de un început în stilul lui Maugham sau Conrad.
„Am convingerea că oamenii sunt arareori aşa cum par.” Sau: „Lars
Ericssen – un nume de genul ăsta, în orice caz – era căpitanul unui mic

pescador finlandez. Era un bărbat solid, ars de soare, care nu te privea
niciodată în ochI. În timpul unei veri caniculare, aflându-se în afara portului

Tanger…” Hm. Un scriitor mai slab sau mult mai în vârstă. Mă rog, să spunem
simplu un scriitor, nu un om care se presupune că e scriitor. Cam de aşa ceva
ar fi nevoie.” (XII)

Aici îmi place ne arată şi ce înseamnă să fii Amis, dar în primul rând cât
de greu e să fii Amis; cu alte cuvinte, cât de greu e să îţi asumi un set de

principii estetice, filosofice şi morale care par mai demne de încredere, dar în
acelaşi timp mai lipsite de atractivitate decât principiile care au stat la baza
majorităţii operelor literare „moderne”, înclin să cred că sunt puţini scriitori în

Anglia de azi care nu simt presiunea declanşată de o asemenea situaţie, înclin,
de asemenea, să cred că modul perfect conştient în care se adaptează Amis
acestei conjuncturi, umorul sardonic cu care priveşte atât tradiţia literara, cât

şi limitările propriei lui atitudini faţă de ea şi mai presus de toate – reuşita
descoperirii unui limbaj care articulează cu mare precizie temperamentul

generaţiei căreia îi aparţine fac din el un scriitor de autentică importanţă
literară.




SFÂRŞIT

Similer Documents